Viața puf de păpădie...

Publicata de: iuda in Oameni

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Parcă mai ieri eram un țânc,
și salutam cu respect bătrânii,
când mergeau cu sapa la câmp,
așa de repede au trecut anii.

Atunci timpul nu avea valoare,
când alergam desculț prin ploi,
ca să mă ude să cresc mare,
ajungând acasă plin de noroi.

Târziu am dezlegat misterul,
că pe pământ suntem muritori,
că veșnici sunt timpul și cerul,
iar noi niște bieți risipitori.

Azi doar privesc cu nostalgie,
cum aleargă prin ploi alți copii,
făcând pe drum multă gălăgie,
fără să știe că-s puf de păpădii.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o1.o1.2o23 - o6:oo EEST

Data publicare: 01/02/2023 | Vizualizari: 663

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante