Publicata de: iuda in Suferinta
Când prima rază în geam îmi bate,
îmi întorc privirea spre fereastră,
să văd lumina plină de puritate,
cum pe perdeaua mea dansează.
În timp ce-mi beau cafeaua amăruie,
ca orice om prea plin de păcate,
mă apuc să scriu încă o poezie,
din amintiri ce nu pot fi uitate.
Că în suflet am rămas cu o rană,
ca orice om care pe altul îl iubești,
care în final a devenit ca o dramă,
sau chin... pe care nu ți-l dorești.
Că tot ce-a fost odată nu mai este,
că izvorul de iubire de tot a secat,
și a rămas în mine o tristă poveste,
din ce odată atât de mult am adorat.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 28.11.2o22 - o7:oo EEST
Data publicare: 28/11/2022 | Vizualizari: 718