Publicata de: iuda in Suferinta
De multe ori dorul te-apasă,
și n-are cine-ți da o mângâiere,
când ce dragi au rămas acasă,
la nimeni nu găsești înțelegere.
Te simți de lume total izolată,
când te gândești la ei mereu,
cum te-au condus până la poartă,
ca-n primul an de la liceu.
Doar că viața departe de casă,
îți lasă-n suflet un mare gol,
care tot m-ai mult te apasă,
de câte ori de ei îți este dor.
Și-n suflet tot mai mult crește,
că nu poți deloc să-i scoți din gând,
căci casa părintească îți lipsește,
și te trezești din somn plângând.
---Original Message---
From: Vrei Nu Vrei
Sent: o6.o9.2o22 - o5.oo EET
Data publicare: 06/09/2022 | Vizualizari: 1023