Publicata de: iuda in Nemuritoare
O aveam în suflet ca pe-o temelie,
cu multe speranțe pentru viitor,
că e frumoasă și tare hazlie...
sub chipul obosit dar strălucitor.
Ne-am întâlnit la-nceput de toamnă,
când mi-a trimis prima poezie,
iar de-atunci o am în inimă-icoană,
ce mă îndeamnă tot mereu a scrie.
Îmi găsesc în ea cel mai bun sprijin,
chiar dacă a plecat instant de la mine,
și i-am devenit de mult un străin,
sper să aibă toate zilele senine.
Chiar de-mi curg ochii după ochii ei,
memoria mi-a rămas vie şi plină,
cu acei ochi ca doi stânjenei...
care încă în suflet răspândesc lumină.
---Original Message---
From: Vrei Nu Vrei
Sent: 31.o8.2o22 - o5.3o EET
Data publicare: 31/08/2022 | Vizualizari: 962