Și ca mâine e iarăși toamnă,
căci vara din nou se duce,
și nu mai e chiar nici o taină,
că scriu versuri unei năluce.
Că din atâta lume de multă,
pe ea mi-a fost dat să o întâlnesc,
că scria versuri ca o poetă,
de m-a făcut să o îndrăgesc.
Și acum parcă-i aud glasul,
din acele multe nopți pierdute,
care au trezit din mine visul,
de a o vedea câteva minute.
Dar nu a fost așa să fie,
să o văd pe cea ce m-a cucerit,
oricât de multe versuri voi scrie,
ca să n-o pierd... nu am știut.
---Original Message-
From: Vrei Nu Vrei
Sent: 29.o8.2o22 - o4.oo EET
Data publicare: 29/08/2022 | Vizualizari: 1020