Poarta timpului pierdut...

Publicada por: iuda en Leyendas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Iubita mea... hai la mare...
să-ți arăt noapte chipul lunii,
și locul în care rău mă doare,
de când am deveni precum străinii.

Sau poate nu-ți mai place luna,
că-i permanent rece ca și tine,
doar că ea e așa dintodeauna,
iar tu de un timp pentru mine.

Iubita mea... dacă ai merge,
când apusul se târăște către noapte,
toate păcatele ți-aș șterge,
de te aud din nou vorbind în șoapte.

Să ne reamintim de toate câte au fost,
de când nu erai un imperiu de tăcere,
și în inima mea aveai adăpost...
când te loveai de câte o durere.

----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 21.o7.2o16 o6:3o EET

Fecha de publicación 21/07/2022 | Vistas: 856

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes