De câte ori... e lună plină,
privesc prin camera lungă și goală,
„o umbră” ce o aștept să vină,
să-mi facă noaptea tropicală.
De câte ori... e iar dimineață,
nu văd prin cameră nici umbra mea,
care era atât de plină de speranță,
când razele de soare... o lumina.
De câte ori... mai trece o zi,
simt cum dorul e tot mai mic,
că nu mai are cine mi-l hrăni,
( înțelegi ce vreau să zic..? )
De câte ori... se face seară,
privesc la patul care îmi zâmbește,
când mă vede în mână cu o țigară,
și nu cu „omul” care nu mă mai iubește.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 16_o6_2o22 _ 06:3o EEST
Data publicare: 16/06/2022 | Vizualizari: 1170