Și mi-a rămas inima încremenită,
de am intrat în pragul agoniei,
că cea pe care o credeam neprihănită,
avea pe cap coroana căsătoriei.
Și orice speranță ce aveam în mine,
m-a adus la culmi de disperare,
c-am înțeles la mine de ce nu mai vine,
că de mult era pe altă „cărare”
De n-ar fi trist... aș putea să mă amuz,
când o ținea în suflet ca pe regină,
s-au poate am fost eu prea confuz...
când spertam de mână să mă țină.
Că toate-au fost şi vor fi trecătoare,
ca și timpul... ce cu ea am pierdut,
fără să înțeleg că e o mică vrăjitoare,
ce se prefăcea că o doare al ei trecut.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 15_o6_2o22 _ 16:3o EEST
Data publicare: 16/06/2022 | Vizualizari: 1315