Home » Poezii » Nebune » Poezia... ca o sinucidere...

Poezia... ca o sinucidere...

Publicata de: iuda in Nebune

Când poezia... urlă de durere,
e din tot ce oamenii trăiesc,
din clipa când nu mai au putere,
de a avea ceea ce iubesc.

Când poezia... țipă de mult dor,
viața omului e deja cenușie,
și nu roșie ca floarea de bujor,
cum aș vrea să scriu în poezie.

Când poezia... sufletul rănește,
când o recitești din amintiri,
e că cel drag inimi-i lipsește,
ca fundația la unele clădiri.

Când poezia... naște un fior,
atunci când inima în piept doare,
de vină e timpul trecător...
într-o continuă transformare.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 19_o5_22 _ o6:oo EEST