Noaptea... îmi vin atâtea gânduri,
de privesc nostalgic luna,
din vreo trei sau patru unghiuri,
pentru a o examina.
Dar nu mai e de mult ce-a fost,
când îmi dădea frâu liber pasiunii,
căci n-aș putea să mai rezist,
în vâltoarea „acțiunii”
Noaptea... doar visul mă mai străbate,
cu amintiri de când eram copil,
când trăiam totul cu intensitate,
și eram tare fericit.
Ăsta e destinul vieții pe pământ,
ca din copil - să ajung bunic,
s-ajut cu un sfat sau un cuvânt,
că de atât mai sunt vrednic.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 16_o5_22 _ o5:3o EEST
Data publicare: 16/05/2022 | Vizualizari: 1382