Publicata de: iuda in Dragoste
Zorile-mi bat în fereastră,
iar eu nu pot să ațipesc,
cu un câine ce tot latră,
și de la geam îl urmăresc.
Iar asta nu e prima noapte,
când nu pot de loc să dorm,
că din pereți tot aud șoapte,
ca valul ce lovește-un țărm.
Ferice de cei la care somnul,
de nimic nu le este tulburat,
nici de-ai bate cu ciocanul,
că dorm cu sufletul împăcat.
Și asta e de când „cineva”
mi-a spus ce mult mă iubește,
apoi mi-a lăsat doar otrava,
ce somul mi-l risipește.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o9_o5_22 _ o3:oo EEST
Data publicare: 09/05/2022 | Vizualizari: 1070