Inicio » Poesías » Inmortales » Și mă uit... uimit...

Și mă uit... uimit...

Și mă uit cum timpul zboară...
când văd câmpul iar plin de flori,
și chiar de viața nu e ușoară,
mă bucur cum pot de sărbători.

Și mă uit prin iarba crudă...
cum răsare firav câte un bujor,
care ar vrea să-mi facă-n ciudă,
de parcă aș fi doar eu trecător.

Și mă uit cum trec zilele...
de parcă aș da repede din pleoape,
să-mi tot schimb lentilele,
precum pielea anual un șarpe.

Și mă uit cum trec și anii,
care trupul mi-au transformat,
să ajung în rând cu veteranii,
care-n luptă tinerețea și-au lăsat.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o9_o4_22 _ 18:oo EEST