Home » Poezii » Legende » Muza... poeziei mele

Muza... poeziei mele

Publicata de: iuda in Legende

Se împlinesc zece ani curând,
ce mi se par a fi o veșnicie,
când am întâlnit o fată plângând,
durerea ei pe vers de poezie...

Avea atunci o fată și-un băiat,
din vremea când era iubită,
doar că destinul norocul i la luat,
și era tristă și singurică...

Durerea ei o scria pe hârtie,
de câte ori era singură acasă,
cu doi ochi de parcă nu era vie,
că de nimeni nu era înțeleasă...

Zece ani de-atunci au trecut,
după ce un timp a vorbit cu mine,
și mă bucur că ne-am cunoscut,
că mi-a dat harul de-a scrie poezie.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 30.o8.2o21 20:oo EEST