Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Nu mai vorbim de multă vreme,
de parcă ceva s-a rupt în noi,
acel ceva... de la blesteme,
de-a nu mai fi amândoi.
Și uneori mi-e dor de tine,
și mă apuc să îți scriu rânduri,
cu tot ce m-ai simt prin mine,
printre multe alte gânduri.
Deja presimt în mine o teamă,
și nu aș vrea să crezi că aiuresc,
căci visele le-am pus în ramă,
și n-am să-ți mai spun te iubesc.
Că toate au în lume o rânduială,
când întâlnești ceva frumos,
doar că laleaua se ține în cană,
și nu într-un ghiveci zoios.
Așa că scumpa mea naivă...
să îți iei gândul de la mine,
că sunt un fantomatic în derivă,
iar unde merg nu știe nimeni.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o9.o5.2o21 19:oo EEST
Fecha de publicación 09/05/2021 | Vistas: 1523