Publicata de: iuda in Sentimente
Flori de cireș aduse de vânt,
stau grămadă lângă poartă,
dar pe cine am eu în gând,
nicidecum nu se arată.
Să mai stau noaptea la taifas,
acum în prag de primăvară,
să continuăm de unde am rămas,
să alung singurătatea care mă omoară.
Cu acele povești de altădată,
cu vise ce nu le-am mărturisit,
să nu le duc pe lumea cealaltă,
că viața are un sfârșit.
Mă uit degeaba spre orizont,
și-ar trebuie să mă dau frânt,
când oamenii se odihnesc și dorm,
iar eu de doruri... plâng.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o7.o5.2o21 o6:3o EEST
Data publicare: 07/05/2021 | Vizualizari: 1552