Nu... nu-l cunoști...

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

De la masa unde stau și scriu,
văd prin geam întreaga stradă,
și un câine care latră a pustiu,
în dimineața asta matinală.

Că m-am trezit din vise rătăcind,
dintr-o primăvară din trecut,
când un prieten minunat am avut,
ce cu timpul l-am pierdut.

Cu el împărțeam și binele și răul,
și în toate îmi era complice,
iar în urma lui a rămas hăul,
că așa e viața... unii ar zice.

Mi-e dor de omul cu acei ochi,
ce mă priveau și-mi făceau bine,
dar astăzi parcă sunt miopi,
că doar în vise mai e cu mine.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 23.o4.2o21 05:3o EEST

Data publicare: 23/04/2021 | Vizualizari: 1534

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante