Te-am întâlnit... din pură întâmplare,
și cu greu te-am făcut să îmi vorbești,
de parcă erai și-atunci în izolare...
până ai reușit timid să îmi zâmbești.
Și ca un copil am început să mă bucur,
spunându-ți glume ce-mi veneau în gând,
și nu doream ca viața să îți tulbur...
până mi-ai scris și tu primul rând.
Nu a fost decât o simplă întâmplare,
că m-ai primit un timp în viața ta,
ca vieții mele să îi dai culoare...
când am citit poezia cu „nu mă uita”
Iar de atunci trăiesc parcă o dramă,
și nimic nu mai văd de la tine scris,
doar ochii tăi îmi spun uneori cu teamă,
că sufletul nu regenerează din vis.
Te-am întâlnit... din pură întâmplare,
în acea iarnă prea rece și pustie,
când m-ai supus la grea încercare...
cu ultima și cea mai dureroasă poezie.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 17.o4.2o21 06:1o EEST
Data publicare: 17/04/2021 | Vizualizari: 1462