Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Pe sub coama casei mele,
cuib își face o turturea,
si-mi amintește despre tine,
când ai apărut în viața mea.
Și toată ziua mă jelește,
când prin curte ea mă vede,
chiar peste tot mă însoțește,
și din privire nu mă pierde.
Dă mereu din aripioare,
cu rotocoale în jurul meu,
de câte ori îi ies în cale,
lăcrimând de dorul tău.
Și-aș vrea să uit ochii tăi,
ce-mi erau așa de dragi,
când îi priveau pe ai mei,
și cu vise atât de vagi.
Pe sub coama de la casă,
am acum și-o turturea,
ce plânge că am luat plasă,
și nu mănâncă și nici nu bea.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 01.o3.2o21 18:2o EEST
Fecha de publicación 01/03/2021 | Vistas: 1701