În trecutul meu de altă dată,
privesc cu sufletul împăcat,
și nu regret că am iubit o fată,
cu părul negru... lung și bogat.
De la ea mi-a luat multă putere,
să pot scrie versuri în cuvinte,
din vremea când avea multă durere,
prin al ei suflet și prin minte.
C-așa e viața asta uneori spurcată,
îți dă necaz în loc de plăcere,
și de aia o și cred vinovată...
de nu i-aș oferii nici o mângâiere.
Doar fata a fost o minune de foc,
ce între timp s-a schimbat,
plecată în lume să își găsească un loc,
ca seara să-i țină cineva de cald.
Că eu sunt rece și am și răceală,
că au căzut pe mine multe ploi,
de mult odată într-o primăvară,
și de atunci nu mai suntem _doi_
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 11.o2.2o21 o6:3o EEST
Data publicare: 11/02/2021 | Vizualizari: 1774 | 1 vot