Ca și vântul ce bate în pustiu,
peste pământul prea uscat,
așa mă chinui eu să-ți scriu,
un vers de taină și curat.
Să nu mai plătesc tibut greu,
în orice clipă și moment,
c-am fost în viață un derbedeu,
lipsit de orice sentiment.
Și-aș vrea să fiu mai ponderat,
până în acea zi în care poate,
de lume să nu fiu judecat...
că ți-am dedicat versurile toate.
Chiar dacă versul meu e ciung,
și uneori le fac să doară,
aș vrea în suflet să-ți ajung,
să te scap de orice boală.
Până în ziua când sper să vii,
ai să fii mereu în al meu gând,
dar asta prea bine știi...
de câte ori în vers mă plâng.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o8.o2.2o21 o6:2o EEST
Data publicare: 08/02/2021 | Vizualizari: 1725