Home » Poezii » Sentimente » Îi iubesc pe amândoi...

Îi iubesc pe amândoi...

Mi-am găsit odată locul,
lângă un suflet de străin
Dar am avut cumva norocul
să-ntâlnesc altul, ceva divin.

M-am îndrăgostit de-al doilea,
că pe primul nu-l iubeam,
ș-acum lacrimile-mi ating pielea
de dorul celui pe care nu-l doream.

Unul era tandru și blând,
dar mă trata cu dușmanie.
Altul mă purta în gând,
eram a lui dulce fantezie.

Trist e că eu nu știam
că fanteziile dispar
am pierdut și ce-mi doream
I-am devenit, recent, adversar...

Să mai plâng e prea târziu,
pentru timpul risipit,
dar am sufletul pustiu
că mi-am dat inima la împărțit.