Din omul care odată ai fost,
nici umbra nu-ți mai văd,
că te-ai dus fără un rost,
doar să nu te mai revăd.
A vrut doar ca să mă scoți,
să-mi vezi inima îndurerată,
cum bate des la zeci de porți,
în noaptea toată înlăcrimată.
Spre crucea ta predestinată,
ai plecat să-ți găsești împliniri,
și nu e pentru prima dată,
când lași pe mulți cu „amintiri”
Că ești la suflet intabilă,
preferând doar a ta viață,
ce deja ți-a ajuns fragilă,
cu-atâtea riduri pe față.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 28.12.2o2o -12:0o EEST
Data publicare: 29/12/2020 | Vizualizari: 1807