Te-am văzut debusolat,
treptat, de greutăți sufocat,
afectat, cu sufletul ruinat,
de a ta minte înșelat,
distanțat și de mine separat.
Încercam să te opresc,
să-ți vorbesc, un sentiment să-ți strânesc
că nu voiam să te amăgesc
sau orgoliul să ți-l lovesc
când îți spuneam că e nefiresc,
să te distrugi așa ușor,
iubind un suflet nepăsător...
Mă tratai cu indiferență,
în esență se pierdea a mea prezență.
Mă doare rău a ta absență,
că uiți de a mea existență!
Să fie oare coincidență că ești lipsit de vigilență?
Încerci mereu să mă respingi
Fugi, spre uitare să mă-npingi
plângi, te restrângi, inima ți-o frângi,
te constrângi, parcă ai avea două mâini stângi.
Nu vrei s-accepți așa cum ești,
cu puțin te mulțumești,
de probleme te lovești,
că dai prea mult,
prea mult iubești,
ești prea copil,
tu nu gândești?!
Te-ndrumam și îți spuneam
"să ai grijă să nu pici
că e greu să te ridici
într-o lume plină de ură și inamici!"
Dar ai căzut și m-a durut
că m-ai trădat și m-ai lăsat,
de mine nu ai ascultat...
Acum ești plin de regrete,
fără gânduri prea concrete,
c-am avut mereu dreptate
că de fericire n-ai parte
și cel mai crunt apogeu
e că tu, nu mai ești eu!
Data publicare: 21/12/2020 | Vizualizari: 1809 | 2 voturi
iuda
a comentat:
Când hazardul cineva-l împarte,
Soarta-i pune faţă-n faţă,
Pe cea care e plină de viață,
Lângă cel ce-așteaptă o moarte.
Dar te citesc cu pasiune,
Tot ce pe aici vei scrie,
că am și eu o amintire...
poate rudă chiar cu tine.
MINUNATE VERSURILE...
chiar de sunt triste...
sunt ca viața.