Din amintirea ultimei ierni...!

Publicada por: iuda en Leyendas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Când ușa sufletului ți-am deschis,
( poate un pic prea devreme )
nu mă gândeam că o să stau închis,
și despre umbra ta să scriu poeme.

Chiar de mă comportam ca un frate,
n-am fost niciodată un prefăcut,
că îmi doream să te știu bine în toate,
de la câte prin viață ai trecut.

Ți-am fost și părinte câteodată,
să te ajut la cele ce nu știi,
că nu degeaba am fața brăzdată,
de la viața ce a rupt din mine fâșii.

Și te-am ridicat treaptă cu treaptă,
să poți răzbate până la liman...
fără să știu ce mă mai așteaptă,
din iarna ultimului nostru an.

Iar dacă astăzi nu mai poți să plângi,
inundată de atâta bucurie,
e pentru că din atâtea nopți îndelungi,
am rămas doar omul ce-ți scrie poezie.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 18.12.2o2o -o6:3o EEST

Fecha de publicación 18/12/2020 | Vistas: 1639

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes