Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
La ochii tăi atât de albaștri,
am reușit să fac doar rău,
că astăzi par ca doi sihaștri,
rătăciți... și fără Dumnezeu.
De la ei eu am primit iubire,
atunci când sufletul mă durea,
și eu le-am oferit suspine,
de le curgea și lacrima.
Eram un monstru în devenire,
pentru un suflet timid și străin,
ce chinuiam o inimă-neștire,
așa de natural precum respir.
Chiar de arunc tot iadul din mine,
sunt sigur că n-ai să mă ierți,
și nici nu te vei simți mai bine,
... dacă ai să mă cerți.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o7.12.2o2o -13:5o EET
Fecha de publicación 07/12/2020 | Vistas: 1719