Și-ncet... încet anii se-adună,
s-avem la bătrânețe ce povesti,
de suntem sau nu împreună...
din amintirea unei mari iubiri.
Și toate stau de-a valma adunate,
când le povestim la o șuetă,
din acele zile cu ore minunate,
din versurile scrise de o poetă.
Și-atunci prin noi fiori pătrund,
ca și la frunza care se ofilește,
rămase în urmă în alt anotimp,
la care și azi sufletul pălește.
Doar viața își urmează cursul ei,
iar amintirea acolo va rămâne,
mergând neajutorați pe aleei,
prin parcul prea plin de suspine.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 25.11.2020 -16:50 EET
Data publicare: 25/11/2020 | Vizualizari: 1831