Publicata de: iuda in Sentimente
Când dorul greu mă apasă,
nu mă pot opri din plâns,
și doar iarba-mi este casă,
așa lipit de pământ...
Și trăiesc momente-n care,
glasul îți e ca un ecou,
doar că nimic nu te doare,
la ce mult mai sufăr eu...
Și încerc tot ce-i posibil,
să mă pot opri din plâns,
dar ai suflet impasibil,
sau la rece îl ții ascuns...
Nu râde... că nu e de râs,
când ai lacrimi pe obraz,
și de cât mai suferim,
când mai dăm de un necaz.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 14.11.2020 -19:20 EET
Data publicare: 15/11/2020 | Vizualizari: 1843