Poveste... banală...!

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Trupul ei mă cucerește,
de rup salteaua de la pat,
de câte ori singur... firește,
îmi amintesc că a plecat.

Și uite așa an după an...
de-atâtea ori când vine seara,
mă zbat în pat ca un golan,
ce și-a pierdut „comoara”

La început chiar m-a durut,
când mă trezeam în noapte,
și ca neputința să-mi ascund,
am trecut-o la „uitate”

Că a pus în miere tot veninul,
pe care-n jur la tot găsit,
cu mine să își facă „plinul”,
apoi m-a părăsit.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 14.11.2020 -15:20 EET

Data publicare: 15/11/2020 | Vizualizari: 1898

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante