Lacrimi astăzi nu mai curg,
pe obraji cu fiori reci,
iar viața îmi este-un cânt,
de când ți-ai dorit să pleci.
Cândva trăiam emoții fine,
în lumea care eram „noi”
dar astăzi toate-s amintire,
și de vină suntem amândoi.
Atât ai putut tu ca femeie,
cât timp aveai lacrimi amare,
iar când ai devenit scânteie,
eu am rămas făr'de izvoare.
Prin mintea ta au fost ”dorinți”
dar nu știai ce te așteaptă,
și „pradă” proprilor neputinți...
ai mai bătut și la altă poartă.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 07.10.2020 -19:00 EET
Data publicare: 07/10/2020 | Vizualizari: 1839