Tot răul ce m-a zbuciumat,
în atâtea nopți de veghe,
m-a făcut să fiu mai bărbat,
la tot ce inima-mi îmi cere.
Și din atâtea mii de amintiri,
n-ai să-mi dispari din minte,
și pentru tine pot zâmbi...
chiar de nu mai suntem ca-nainte.
Iar dacă-n ochii tăi albaștri,
nu mai sunt dimineți cu soare,
e pentru că astăzi doi sihaștri...
sunt păsări călătoare.
Și i-aș cunoaște dintr-o mie,
că ei mi-au dat viața peste cap,
și sunt și muza mea din poezie,
doar că inima nu o mai ia la trap.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 01.10.2020 -19:00 EET
Data publicare: 01/10/2020 | Vizualizari: 1870