Home » Poezii » Sentimente » MOARTEA POETILOR

MOARTEA POETILOR

Scrisa ca raspuns la poezia Barbat model

Trudind pe-o margine de rand,
Cu munca-n bruma cartii adunata
Se sting poetii rand, pe rand
Spre a nu pleca din lume niciodata.

Ratacitori printre cuvinte
Ei, care noptile nu dorm,
Cand dragoste si ura-adorm
Sub luciul lunii sangerande,

Cladesc din visuri vremi mai bune,
In care dragostea-i stapana
Si feti-frumosi, calesti de aur mana
Cu toate fetele, ce vor sa se cunune.

Aduna-n versuri ce sopteste vantul
Si fosnetul de frunze-n ram de tei,
Nu mai aud ca-i cheama-n cet pamantul
Uitand de socoteala anilor prea grei.

Precum un viscol stins peste colinde
Ori ca un mugure ramas fara lumina,
Sub spotul stins, ce nu se mai aprinde
Dispar discret pe ultima cortina.

Cand moare un poet, se naste-o stea,
In loc sa piara peste zari naluce
In linistea eterna - pasare de nea,
Sa poata somnul in sfarsit, sa-si culce.