Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Printre lucrurile opace,
uneori când mă trezesc,
într-un ungher văd cum zace,
o umbră... cu chip omenesc.
E acolo... de multă vreme,
și la început băteam în lemn,
căci o auzeam cum geme,
fără însă să mă tem.
Uneori părea să-mi ceară,
o lumânare din altar,
probabil vroia să piară,
dar nu în iadul plin de jar.
Dar azi dis de dimineață,
când lumea-i toată adormită,
am văzut precum prin ceață,
că „Năluca”... e a mea ispită.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 18.06.2020 - 18:00 EET
Fecha de publicación 21/06/2020 | Vistas: 2255