Publicata de: iuda in Sentimente
Parcă ieri... „a fost odată”
când pe stradă o fetișcană,
fura zâmbete de-ndată...
pe bărbați băgând în boală.
Dar uite că timpul trece,
și-o văd tristă pe codană,
în căsuța ei cea veche...
doar partier fără mansardă.
Stă pe prispă ca să vadă,
la poartă de-apar băieții,
să intre toți în ogradă...
acum către amurgul vieții.
A muncit și i-a înstărit,
chiar și după însurătoare,
să nu le dea de gândit...
că nu poate fi în stare.
Dar e seară... și e târziu,
și intră-n casă și se-ntinde,
că în curte e tot pustiu...
și obosită spune-o rugăciune.
Nu mai vrea să-și amintească,
de când singură trăiește,
ci doar copiii să și-i privească,
cea mai scumpă a ei avere.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 11.06.2020 - 18:40 EET
Data publicare: 14/06/2020 | Vizualizari: 2339