Odată... era mai bine,
și credeam că va fi veșnic,
până când s-a rupt de mine,
omul care-mi era sfeșnic.
Ochii ei...! ca cei de iarbă,,
păreau fagure cu miere,
dar păstrau o mare taină,
chiar de păreau ca o scânteie.
Erau iuți precum e vântul,
când îi priveam pe lumină,
și mai logici decât gândul,
când o inimă suspină.
Derulând poveşti trecute,
azi mă bucur că nu sunt,
c-au sonorul dat pe „mute”
să nu îi mai văd arzând.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
15/05/2020 - 19:50 EEST
Data publicare: 15/05/2020 | Vizualizari: 2340