Publicata de: alinka090483 in Dragoste
mi-e frica, mi-e frica de propria-mi dorinta,
ce singur-am silit-o s-apara, dar credinta?
am zis o rugaciune, ca Domnul sa m-ajute
in gindurile-mi dure, sa trec pe-a vietii punte.
mi-e frica, mi-e frica de venirea altei zile,
vazind vapaia urii in vocile umile,
mi-e greu sa rup piciorul din lantul ce desparte
viata de inainte de cea de mai departe.
sa zic cuvintul IARTA si-acum de el mi-e frica,
nu stiu ce este viata, nu-l am pe cel sa-mi zica:
"nu-ti fie teama draga, incearca si-i avea
o vesnica unire, doar vrind ti-o poti crea"
mi-e frica , mi-e frica sa desfac piciorul catre tine,
sa-mi iai si-acea credinta, tot ce-am trait mai bine,
sa deslusesc in fine"te am" cu-n gemat lin,
sa nu-mi mai fie frica si sa ma dau din plin.
dar...sa simt femeia-n mine ce-n cautari grabace
greseste drumul vietii urmind carari stingace?
pierduta sufleteste sfirsitul sa-mi astept?
nu, sa nu fie asta , vreau totul cel mai drept!
as zice in continuu, mi-e frica-mi este frica
mi-ajung si-acele ginduri ce-n ceruri ma ridica
da, inteleg, dar asta-i dat sa fie
sa mi se rupa lantul, sa zbor spre patimire.
Data publicare: 29/06/2009 | Vizualizari: 2901