Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Din vremea când eu te-am iubit,
azi mi se pare chiar firesc,
să-ți mângâi chipul răvășit,
și nu să te dojenesc...!
Din toate ce pe tine te-nfioară,
din amintirile acele mult prea vechi,
încerc să-ți spun a mia oară,
că n-are rost să mă blestemi.
Căci durerea e un simplu „te iubesc”
cât timp am fost odată împreună,
iar dacă sufletele se plictisesc,
devin ca norii în furtună.
Iar dacă mai scriu ceva despre tine,
după atâta timp și grea uitare,
e pentru că în inimă la mine,
vei sta... cât pe cer va fi soare.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
15/04/2020 - 09:00 EEST
Fecha de publicación 16/04/2020 | Vistas: 2340