Și m-ai aștept să-mi vină-n cale,
pe-acea regină pe care o aștept,
ca și pământ sterp fără de ploaie,
și-un gol imens ce doare-n piept.
Și m-ai aștept ca poarta ferecată,
pe unde sufletul îmi bântuiese,
să fie iarăși larg descuiată,
de tot răul care ne-nvrăjbise.
Și m-ai aștept cu-adâncă-ngrijorare,
acele vechi ecouri care mă străpung,
de la omul care azi nu mai apare,
decât la mine noaptea-n gând.
Și m-ai aștept și visul ce l-am pierdut,
c-ar fi momentul să îmi fie bine,
cu-acele amintiri uitate în trecut,
cum văd la atâtea suflete străine.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
10/04/2020 - 13:40 EEST
Data publicare: 11/04/2020 | Vizualizari: 2290