Publicata de: iuda in Sentimente
Dintr-un vis cioplit în stâncă,
sufletul mi se inspiră,
și-aici doarme și mănâncă,
unde alții mi-l striviră.
Să-l salvez n-a mai fost chip,
ca dragoste să mai ofere,
iar azi de stâncă e pironit,
din trufașa-i lui putere.
Când și când îi aud glasul,
ca un suspin ce mă-nspăimâtă,
și aș vrea să opresc ceasul,
undeva... dincolo de stâncă.
Căci vrăjit de multe stele,
printre ele s-a pierdut,
după un altul de femeie,
și-azi e trist și chinuit.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
09/04/2020 - 20:00 EEST
Data publicare: 11/04/2020 | Vizualizari: 2293