Din lacrimi ascunse sub gene,
formez câte un cuvânt,
iar la unele pun semne,
ghilimele atașând...!
Toate îmi sunt de folos...
să-nțeleg cât sunt de mic,
de cât sunt de păcătos,
și prin lume un nimic.
Și nu cred că e un secret,
că din cuvinte-mi fac un scop,
de a ajunge un mic poet,
așa ca un fel de sport.
Dar vă spun cu siguranță,
că de vină e „muza mea”
care mi-a dat o speranță,
când zi de zi mă însoțea.
Cu ea timul îmi petreceam,
de dimineață până în apus,
chiar și noaptea o visam,
pân' m-a sedus și-apoi s-a dus.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
09/04/2020 - 05:30 EEST
Data publicare: 11/04/2020 | Vizualizari: 2288