Home » Poezii » Sentimente » BUCHETUL DE PRIETENI

BUCHETUL DE PRIETENI

Un minunat buchet de flori,
Hranit de ploaia primaverii,
Ferit de clipele durerii,
Legat de nevazute sfori,
A disparut.

Din el revad in cate-o glastra,
Doar cate-o floare vestejita,
ce pare pururi adormita,
Ramasa singura-n fereastra,
Neodihnita.

Ce mana nevazuta oare?
Le-a smuls din minunatul loc,
Le-a aruncat prin fum si foc,
Si le-a trimis in departare,
In nenoroc.

E soarta.Spunem noi cei care,
Facut-am parte din buchet,
Si plangem solo sau duet,
E soarta.Dar nu-i cruda oare?
Caci e prezent.