Nu-mi pasă că nu ai cuvânt,
nu cred c-ai fi avut vreodată,
și totuși exiști pe pământ...!
cu nume creștinesc de fată.
Și n-am s-aștept prea multă vreme,
ca „muțenia” ta să-ți treacă...
tot să „arunc” în tine cu poeme,
mai mult decât e apă la cascadă.
Păcat că am rămas de suflet goi,,
și prin vene nimic nu-ți mai curge,
de plânge și cerul pentru noi,
de nici lumina pe pământ n-ajunge.
Dar mi-ai făcut din toate - o amintire,
din prima noastră iarnă de-nceput,
și ochii tăi eterni îmi vor rămâne,
chiar dacă mă blestemi și-acum în gând.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
06/04/2020 - 19:30 EEST
Data publicare: 09/04/2020 | Vizualizari: 2365