Cu liniștea din jurul meu,
îmi fac mereu un curcubeu,
și pe durerile nevindecate,
încerc să nu le-ascult pe toate.
De multe nici nu-mi amintesc,
și uneori nici nu-mi doresc,
căci sunt prin gânduri răsfirate,
ca multe file dintr-o carte.
Și-n așa atmosferă de tăcere,
fără de zgomot prin unghere,
văd doar o umbră în geamurile opace,
care mă roagă că ar vrea să se împace.
O simt în preajma mea în fiecare zi,
cum îmi recită din ale ei poezii,
dar o doar o umbră ce se arată,
cu dorul ei și viața zbuciumată.
Dar din acea pereche ideală,
distrusă de a timpului spirală,
e doar o amintire rămasă peste vreme,
chiar dacă sufletul ei... mai geme.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
05/04/2020 - 17:50 EEST
Data publicare: 05/04/2020 | Vizualizari: 2487