Și mi-ai lăsat mereu o amintire,
când îmi spuneai cât mă iubești,
iar azi când amintesc de tine,
nici ochi nu ai să mă privești.
Cum poate sufletul din tine,
să fie „cald” ca stratul cel de nea,
acoperit de-a tale forme fine,
dar rece ca și iarna grea...?
De multe ori am vrut să spun,
de ce ai vrut să îmi fii dragă...?
făcându-mă cu ou și cu săpun,
în ultima noastră primăvară.
Dar mi-ai lăsat o falsă amintire,
una m-ai tristă ca în povești,
când am citit printre suspine,
cu câtă patimă azi mă urăști.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
02/04/2020 - 09:30 EEST
Data publicare: 03/04/2020 | Vizualizari: 2338