Publicata de: iuda in Sentimente
Atâtea vorbe... ce nu am spus,
sunt trepte care urcă și coboară,
ce le știu eu și CEL se sus...!
și le păstrez ca pe-o comoară.
Atâtea amintiri... de necuprins,
cu multe ce mi-au fost o caldă mângâiere,
altele c-o lacrimă ce s-a prelins,
de cât am suferit în clipe de tăcere.
Atâtea vise... ce am lăsat pe drum,
ca un parfum de flori cu ploi mărunte,
nu am puterea azi să vi le spun,
fără să nu simt un dor fierbinte.
Atâtea speranțe... ce am lăsat la ușă,
le știu doar eu și pielea mea,
chiar dacă unele îți vin ca o mănușă,
când ai simțit ce-nseamnă viața grea.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
18/03/2020 - 06:30 EEST
Data publicare: 19/03/2020 | Vizualizari: 2339