De multe ori regret că mi-am lăsat,
prea mulți dușmani în fața porții,
ce au făcut din asfalt... praf,
de câte ori s-au furișat ca hoții.
C-așa e omenirea... plină de cutume,
mocnesc în ei în lumea lor cea oarbă,
cu „vorbe” și blesteme mult prea dure,
ca sângele în trupu-mi să îmi fiarbă.
Dar îi las în „sucul lor” să fiarbă,
că am o viață și vreau să mi-o trăiesc,
să simt miros de frunze și de iarbă,
și pe cine mi-e drag să iubesc.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
05/03/2020 - 19:20 EEST
Data publicare: 08/03/2020 | Vizualizari: 2392