Acoperă-mi cu umbra ta trecutul,
ca măcar atât să mai mângâi,
căci sunt o frunză ce o bate vântul,
de câte ori mi-e dor de ochii tăi.
Am simțit de mult că nu îți pasă,
de când sufletul te-aștepta visător,
iar de durere câte o grimasă,
îmi apărea pe chip de-atâta dor.
Și-atunci stăteam cu ochii strânși,
gândindu-mă la acele zile bune,
în care ochii nu-mi erau plânși,
de-atâta-ncredere ce-aveam în tine.
Și de știam ce dor are să-mi fie,
de-am să rămân privind un ceas întreg,
cu ce titlu să încep ați scrie...
spre inima-ți pe care n-o mai înțeleg.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
20/11/2019 - 19:00 EEST
Data publicare: 20/11/2019 | Vizualizari: 2600