Când merge luna și se culcă,
iar razele-mi bat în fereastră,
un „acel bine” în mine urcă,
și viața-mi pare mai frumoasă.
E o nouă zi cu alte gânduri,
la preț redus de bună seamă,
ca cele duse-n patru vânturi,
și pentru care am plătit o vamă.
Dar Noiembrie mi se pare parcă,
că are „ceva” strălucitor,
de câte ori mai stau pe bancă,
și văd trandafirii cum plâng și mor.
Căci fiecare e ca o ispită,
ce de mult în mine s-au topit,
și nu mi-e prieten și nici iubită,
ci oameni la care... nu le-am lipsit.
Probabil nimic nu mi-au fost,
căci mai sunt și nopți fără de stele,
și să mă plâng chiar nu are rost,
pentru acele suflete infidele...!
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
03/11/2019 - 14:00 EEST
Data publicare: 05/11/2019 | Vizualizari: 2418