Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Vântul bate la fereastră,
și sunt tare tulburat,
ucis de trufia noastră,
de parcă nici n-am existat.
Iar eu freamăt de-atâta dor,
de parcă-s trezit din vis,
iar trupul mi-e tot fior,
de când lumina mi-ai stins.
Și-a-nceput și ploaia rece,
să-mi aline un pic durerea,
însă dorul tot nu-mi trece,
și-mi întunecă vederea.
Doar prin suflet azi un gând,
ca și vântul el mă bate,
că n-am să te mai văd nicând,
de o fi zi sau o fi noapte.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
27/09/2019 - 07:00 EEST
Fecha de publicación 05/10/2019 | Vistas: 2288