E toamnă-n timpul meu nesigur,
și iarna din nou o să vină,
să mă găsească iarăși singur,
căutând în noapte o lumină.
Să merg pe stradă către asfințit,
prin covorul de multe frunze moarte,
întrebându-mă din nou nedumerit,
de ce viața mi te-a dus departe.
Și-n jurul meu e-atâta de pustiu,
de-aud și vântul uneori cum geme,
iar surâsul mi-a murit de viu...
prin amintirile din altă vreme.
Când născoceam cuvinte ne-nțelese,
iar noaptea părea o magie,
fără ca de alții să ne pese...
când din orice făceam o poezie.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
14/09/2019 - 07:00 EEST
Data publicare: 22/09/2019 | Vizualizari: 2441