Și când gânduri mă frământă,
pe sub norii care plâng,
doar o frunză veștejită,
mă întreabă ce am de gând.
Pentru fată care-n noapte,
nu a putut dormi de dor,
așteptând măcar trei șoapte,
să scape de-un greu fior.
Și aș vrea să-mi cer iertare,
la ea iute alergând...
să am și în mână-o floare,
să-i șterg ochii care plâng.
Dar am porțile închise,
și mâinile îmi sunt legate,
căci din toate acele vise,
ce aș vrea azi nu se poate.
Chiar de e ispititoare,
nu mai sunt cum am mai fost,
nici nu am acea chemare,
să-mi găsesc alt adăpost.
---Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 08.05.2019 07:00 EET
Data publicare: 08/05/2019 | Vizualizari: 2712